pff...

Seara de 19 decembrie....a inceput la vasi la o cafea...cu mona...si apoi am pierdut vremea pe acolo..dar se apropia ora cand trebuia sa merg la istrate..defapt asteptam ora sa vin sa o mai vad o data...sa simt din nou acei fluturasi in stomac(cateodata sunt si pasari,ca ma furnica prea tare) ,sa simt din nou cum mi se-nmoaie picioarele...sa simt bataile inimii in gat si in ochi...si in tot corpul...sincer in momentele acelea simt cel mai mult ca traiesc...cand ma uit in ochii ei..si ma pierd...chiar dak stiu ca nu ma vede...sau ca nu se uita inapoi...imi place sentimentul...as vrea sa fie reciproc...dar uite ca este duminica..dupa ce am condus-o acasa...sperand tot drumul ca face ceva sa ma faca sa inteleg ca ar vrea sa dormim impreuna...sa ma stranga-n brate si sa imi zica ca i-a fost dor de mine...dar din pacate asta e realitatea...nu a fost asa...nu a vrut sa stea la mine...sau cel putin nu mi-a dat de inteles...nu a vrut sa mergem la ea...sau cel putin nu mi-a dat de inteles...ci stau singur in camera la mine...rupt in 2 ca astazi este un an de cand...pff....de cand nu mai am inima nu mai am suflet..ci doar un corp rece si amarat....acum un an de zile...am incredintat nu cele mai importante lucruri din viata mea...ca cel mai important lucru era(is)ea...dar dupa ea...erau inima si sufletul meu...ca orice om...de acum 365 de zile si 4 ore si 45 de min...nu mai am inima sau suflet...daca ar stii probabil s-ar raci fata de mine...asta este realitatea cruda...si fara nici un fel de remuscare a faptului ca eu azi...o sa fiu cel mai distrus om de pe planeta...cand acum un an de zile...eram cel mai fericit...gata...la somn...ca dimineatza incepe o alta batalie...in cautarea linistii sufletesti...pace...i`m out