Cineva mi-a zis odata ca va veni cineva in viata mea, si o va schimba, si ma va face sa realizez multe vise pe care le doresc, dar ceea ce nu mi-a zis persoana respectiva, e ca odata cu plecarea persoanei care mi-a realizat visele, o sa imi dispara si visele...e greu sa nu mai visezi, sa stai cu ochii inchisi incercand sa visezi, cand stiai ca odata puteai sa visezi cu ochii deschisi, si simteai ca totul este preferct, ca totul este facut sa fie, ca meriti lucruri bune...
Acum incerc sa visez, sa inchid ochii si sa ma las dus in lumea viselor, dar nu mi se deschide poarta spre acea lume...nu mai am la ce visa...nu mai am pt ce lupta...dar totusi incerc sa traiesc si fara vise...fara un motiv anume...am speranta ca intr-o zi voi putea visa din nou, ca voi avea un motiv sa visez....stiti cum e speranta moare ultima...
Se zice ca persoana moare inaintea sperantei...
Poate iubirea este cea care ne face sa visam... poate este puterea divina din noi...poate este vointa de a face ceva bun in lumea asta...poate este doar vocea din capul nostru care ne zice sa continuam sa speram...sau poate doar ne amagim si ne mintim pe noi insine...ca intr-o zi o sa fie totul bine ca poate ne vom regasi din nou...poate vom iubii din nou, sau poate o sa fim iubiti...
Facem orice sa ne tinem de raza aceea de speranta, facem orice sa nu o distrugem, sa nu o innecam in intuneric, sa nu o facem sa dispara...
Dar poate ea e de mult innecata, este de mult disparuta si a ramas doar amintirea ei care ne tine in picioare...ne tine pregatiti pentru o noua zi, pentru o noua lupta...
Multi oameni se mint singuri, multi se amagesc, putini sunt cei care mai au sperante ca totul va vi bine,si cei care si-au dat seama ca nu mai este speranta, se inneaca in amar...sunt acei oameni care ii gasiti la bar, stand linistit uitandu-se in paharul lui, amintindu-si ca odata a avut vise, speranta...dar pt un motiv anume, acele sperante, acele vise au murit, au disparut...asa ca mai da peste cap un pahar, si mai inneaca o amintire...a doua zi...o iau de la capat...pt ca amintirile sunt acolo, durerea inca persista...pana intr-o zi cand totul sa termina, dispare durerea, dispare paharul, dar dispare si omul care statea la bar...
Multi zic ca viata e prea scurta sa te inneci in amar, sa regreti, acei oameni nu au pierdut ceea ce au piedut "oamenii de la bar", nu sufera ca ei, nu se chinuie precum ei, nu am cum sa inteleaga durerea si suferinta prin care trec...deci data viitoare cand vedeti un asemenea om, nu radeti de ei, caci poate intr-o zi(si nu va doresc asta), veti ajunge si voi un simplu om de la bar...luati-l duceti-l acasa si sperati ca maine sa nu il mai doara asa de tare, sa nu se mai chinuie asa de mult, si maine cand intrati in bar sa nu il vedeti...
Am vazut un asemenea om azi...mi s-a rupt inima...am stat la un pahar cu el...am vazut prin ce trece...si nu ii doresc nimanui asa ceva...stiu prin ce durere trece, mi-am putut imagina...nici eu nu sunt departe de a ajunge un "om de la bar", asa ca il inteleg...il ajut...stiind ca intr-o zi poate o sa fie invers, eu sa fiu la bar, si el sa fie cel ce ma ajuta...
Bucurati-va de fericire cat puteti, caci cand vine durerea...nu o sa puteti rezista...
pace!!i`m out!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu