marți, 24 august 2010
Nihil sine deo
Se zice ca cel ce castiga o lupta, este mai fericit decat cel ce pierde, castigatorul ia totul, dar nu e chiar asa. O lupta este o lupta, indiferent de motivul luptei, sau de ,modul prin care lupti, rezultatul conteaza, chiar credeti ca rezultatul conteaza? Sunt unele persoane care lupta, si lupta de mult timp, dar uita motivul pentru care lupta, si cand uiti motivul pentru care lupti chiar daca castigi, tot pierzi. Admir legionarii romei pentru ca ei, niciodata nu au uitat motivul pentru care au luptat, intotdeauna era ROMA peste orice, peste nevasta, copii si chiar viata unui legionar. Dar sunt persoane, in care ma includ si eu, care au uitat motivul pentru care lupta, au uitat ca lupta pentru supravietuire, sau lupta pentru a ajunge intr-un rag mai ridicat in societate, lupta pentru sotie, sau pentru copil, sau cum a fost in cazul meu, am luptat pentru iubire, pentru iubita, pentru fericirea mea....Dar nu stiu cum...am ajuns intr-o situatie in care am uitat pentru ce lupt, pentru ce ma zbat... si cand mi-am dat seama, era deja prea tarziu... Cand uiti pentru ce te lupti, incepi sa lupti cu oricine, pentru orice si asa ajungi sa existe pe langa tine acele "victime colaterale", si din pacate, nu o sa faci diferenta dintre persoane iubite, prieteni, straini si persoane care iti vor raul...si asa te trezesti, fara prieteni, fara iubita, fara motiv sa lupti, si poate chiar daca ai castigat, tot iti dai seama ca ai pierdut... Si iti pare rau, dar deja totul ce ai facut, nu poate fi reparat.Incepi mergi pe strada nu ca un legionar ranit in lupta, cu privirea la soare, stiind ca a luptat pentru ROMA, pentru un motiv, ci cu privirea in pamant, ca un om care a facut rau fara sa isi dea seama, fara sa vrea sa raneasca, nemai avand curajul nici macar sa priveasca-n ochi persoanele pe care le-a ranit, care le-au fost facute un rau. Mie imi pare rau, dar nu voi putea vreodata sa imi cer iertare, pentru ca stiu ca, chiar daca voi auzi acele vorbe prin care sa reiese ca sunt iertat, undeva in adancul lor, tot va exista acel sentiment, de dezamagire, de suparare, acel sentiment care te face sa dai din cap cand vezi o astfel de persoana.
sâmbătă, 21 august 2010
chestii vechi
17.07.2009 10:28
Alexandru spune:
vreau sa mor singur asa cum ti-am promis
sa stau pe masa ca si becul de la lampa stins
sa stau acolo singur, rece, de nedescris
cu ochii inchisi, mainile pe piept, sufletul neatins.
ca totul este ca si gandul pe care l-am omis
gandul care imi tot mananca sufletul deschis,
vreau sa ma gandesc ca sunt cel pe care L-ai trimis,
sa moara pentru umanitatea care a decis
sa destruga totul, sa deschida tot ce Tu ai inchis
sa gaseasca raul, care tot s-a intins
s-a intins, pana cand toata lumea a cuprins,
si Tu te-ai gandit dintr-o data, din adins
sa-mi pui toata lumea-n carca,lumea care m-a ucis....
am incercat sa fug de tot,dar tot m-a prins,
am incercat sa diu bun, dar raul m-a atins...
am inrcat sa fac diferenta,dar parca totul e scris,
am incercat sa visez,dar m-am trezit din acel vis
am incercat sa fac ceva, dar parca imi e interzis,
am incercat sa fac ceva,asa cum mi-am zis
sa fac ceva bun, dar totusi am comis...
o fapta care ma va duce departe, in abis...
08.06.2009 13:07
Alexandru spune:
mergeam pe strada, ca iubitii...
si ne zambeam ca-ndragostitii
ne tineam de sotii si prostii
ne iubeam ca doi copii.
si lumea ara a mea
si bine...bine mai era
cand zeus la picioare imi cadea
si lumea ni se daruia....
dar nu mai pot acum...ca simt...
ca nu mai este...nu mai este timp...
ca nu mai este nici viata...fara tine...
nu pot sa ma amagesc..
cand stiu ca te iubesc...
so esti o parte...o parte din mine....
R:
vei lumina cerul
lumina intunericul
vei lumina si strada pe care eu pasesc....
vei lumina totul
lumina infinitul
vei lumina si cale ape ca o urmez...
doar sune-mi...spune-mi ca ma iubesti...
timpul a trecut...a trecut
sentimentele n-au disparut
si din ce in ce mai mult
eu te iubesc....
si acum ma gandesc sa vii...
sa fim din nou ca doi copii...
voi fi mereu aici sa stii..
eu bratele deschise eu am sa te primesc....
dar nu mai pot acum...ca simt...
ca nu mai este...nu mai este timp...
ca nu mai este nici viata...fara tine...
nu pot sa ma amagesc..
cand stiu ca te iubesc...
so esti o parte...o parte din mine....
R:
vei lumina cerul
lumina intunericul
vei lumina si strada pe care eu pasesc....
vei lumina totul
lumina infinitul
vei lumina si cale ape ca o urmez...
doar sune-mi...spune-mi ca ma iubesti...
04.06.2009 23:44
Alexandru spune:
As vrea sa iubesc marea, dar marea nu iubeste,
As vrea sa iubesc pamantul, dar pamantul e rece si plin de intuneric
As vrea sa iubesc oamenii, dar oamenii sunt rai...
As vrea sa te iubesc pe tine dar nu stiu daca ma mai iubesti
Dar totusi am sa iubesc tot ce e mai bun din mare, pamant si oameni
Iar din tine am sa iubesc totul pentru ca ai fost si vei ramane marea mea iubire... !!!
04.06.2009 23:18
Alexandru spune:
Sa-ti spun "Te iubesc" mi-e frica...mi-e frica ca doare...
De mult nu mai stiu,liniste.De mult am uitat,de mult nu mai regasesc drumul spre fericire.Zadarnic caut in orizonturi pana ma dor ochii in zare,stand la marginea albastrelor ape nelinistite,in amurg.Zadarnic imi inaltz ruga catre copaci:nici fosnetul lor nu mi te poate aduce ca odinioara,cand era de ajuns sa te chem in gand ca sa vii... Zandarnic strig cu glas de primavara tanara sau de toamna obosita... Nu mai vine,nu mai revine... M-a lasat singur cu fiorii tremuratori ai amurgurilor infioratoare. Mi-e dor de ea,liniste, mi-e dor cumplit de ea in vara asta care-ncepe sa-mi picure in sange tacut ca o soapta de dragoste... O iubesc,liniste...si o astept... Dar pana atunci cand va fi sa vina,acum,ii dedic,liniste,nelinistea mea! ceea ce nu am avut aproape niciodata...
27.04.2008 17:52
Alexandru spune:
Wouldn't it be nice if we were older
Then we wouldn't have to wait so long
And wouldn't it be nice to live together
In the kind of world where we belong
You know it's gonna make it that much better
When we can say goodnight and stay together
Wouldn't it be nice if we could wake up
In the morning when the day is new
And after having spent the day together
Hold each other close the whole night through
Happy times together we've been spending
I wish that every kiss was neverending
Wouldn't it be nice
Maybe if we think and wish and hope and pray it might come true
Baby then there wouldn't be a single thing we couldn't do
We could be married
And then we'd be happy
Wouldn't it be nice
You know it seems the more we talk about it
It only makes it worse to live without it
But let's talk about it
Wouldn't it be nice
16.04.2008 15:15
Alexandru spune:
m-am saturat de lumea care ma inconjoara, de mine...
m-am saturat sa cred,ca totul se rezolva, ca e bine...
dar sa stii ca nu e asa, ca lumea e rea...
si ca orice ai face nu o poti schimba...
as vrea sa ma bage cineva intr-o cutie, sa stau singurel...
sa stau acolo pana devin un geniu, si sa fiu rapus de el...
sa nu stiu de ceea ce se intampla langa mine...
sa nu stiu nimic , caci cateodata-mi vine...
sa ma opresc, sa nu aud, sa nu vad, sa nu gandesc...
sa nu respir, sa nu ating, sa nu ma uit, sa nu traiesc...
m-am saturat de hibrizii care ma inconjoara, parca...
ma simt pe un ocean vast, dar singur intr-o barca...
m-am saturat de lumea care e satula sa viseze...
o lume care distruge, in loc sa creieze...
in loc...sa rezolve ceva, sa faca bine...
ea distruge tot,inclusiv pe tine...
fara sa isi dai seama,isi bate joc de sine...
si de familia ta, nu zice de loc de bine...
e o lume rea dar degeaba, caci noi nu facem...
nimic sa facem o lume mai buna, dar tacem...
caci nu avem curaj sa facem ceva bun, sa ajutam...
noi stam, privim la lume, dar nu ne bagam....
"-Nu e treaba noastra!" toata lumea spune, dar....
de geaba spunem asta, caci totul e in zadar....
sunt satul sa aud copiii care plang, de dor de a sa mama...
caci ea e in strainatate, viitorul luandu-l in seama...
negandind la suferinte, la consecinte, caci acel copil poate...
decat fara mama, acel copil poate vrea moarte...
nimeni nu stie cat de mult sufera aceata tara...
nici macar noi, care suntem aici de odinioara...
pacat, pacat,pacat...multe lucruri am putea face...
dar nici unul dintre ele nu le-am face-n pace...
pacat, pacat, pacat... trei lucruri am merita....
iadul, lumanarile si...moartea....
03.12.2007 20:46
Alexandru spune:
odata cu timpul....
si omul trece pe pamant...
devenind din nou copilul....
care n-are nici un gand...
care n-are nici o fericire...
nici o tristete, nici o bucurie....
si o feblete in privire...
care ti-ai dori-o tie...
frumoasa raza de soare....
care n-o mai simt pe trupul meu....
si acea briza care .....
ma facea care sa ma simt ca un zeu....
au disparut pentru totdeauna ....
de pe trupul meu care....
e captat in vagauna .....
absolutului fara scapare...
ochii inchisi pentru eternitate...
mainile pe langa corpul rece...
si altul in vecinatate....
sub pamantul rece zace....
timpul trece, timpul vine...
timpul sta pe loc pentru mine...
simtind infinitul luandu-mi gandurile placute....
lasandu-ma inchis doar cu gandurile-mi tacute....
astept sa se termine odata timpul....
astept sa se termine infinitul....
sa aud odata al lumii tacere....
si o raza de soare sa-mi fie mangaiere....
sa deschid si eu odata ochii....
sa ma misc, sa alerg, sa zbor...
sa simt si eu bataia brizei...
sa fac tot ce-mi este dor....
06.11.2007 00:29
Alexandru spune:
trezeste-te boule la realitate esti un nimic fara ea....esti un prost...a doua oara ai gresit...si la fel tot tu esti ala care trebuie sa tragi...iar ai gresit...sa te vad cum ai sa mai iesi din incurcatura asta...esti penibil....chiar infinitezimal de penibil...nu ai rost in viata...esti un parlit de student care sta cu gandu` acasa tot timpul si care nu poate sa isi traiasca viata in iasi....ar trebuii sa te gandesti numai la tine dar tu ca de obicei te gandesti tot la ceilalti....dar acum e momentul...e momentul sa te gandesti si la tine....dar tot degeaba...nu?....tot ceilalti sunt pe primul loc....iar ai iubit si iara ai facut cumva sa pierzi pesoana pe care o iubesti...cum poti sa fii asa de penibil....esti incredibil....nu mai am cuvinte...constiinta ta nu mai are cuvinte...a ajuns sa rada helga si titi de tine, tu ala care iti bateai joc de ei in fiecare zi ca sunt prea perfecti ca sunt prea super sa fie adevarati....ai ajuns de rasul pisicilor...nici macar soarele nu mai vrea sa isi lase razele peste tine...stai numai in ploaie...parca nu te-ai saturat de umezeala pe fata...parca nu te-ai saturat sa te gandesti ca totul va fii bine....traieste si tu clipa odata....dar sigur...tot nu poti...asa-i?...penibilule....ar trebuii sa stai inchis in camera 2 saptamani sa stai sa te calmezi sa nu mai crezi ca e sfarsitul lumii...sa nu mai crezi ca totul s-a sfarsit...ca apocalipsa e ceva care fiecare om care trece prin ce treci tu acum....fa ceva sa nu ma omori si pe mine...fa ceva care sa iti ridice moralul ....fa ceva care sa iti pare bine ca il face...sa nu iti pare rau ca faci ce faci tu acum....du-te imbata-te, calmeaza-te, si iti va trece....agdt...nu fi prost....live your life...
duminică, 15 august 2010
marți, 10 august 2010
Tabara RENASTERII
Am ajuns la gara, ne luam bilet de tren, si nu m-am gandit niciodata ca biletul respectiv o sa fie cea mai buna alegere al acestui an. Si bine, am asteptat mult si bine sa "zboare" trenul dar na, am mai iesit la o tigara, am mai stat pe afara, stii cum e cand esti nelinistit ca astepti sa faci ceva nou, cand astepti sa gasestii ceea ce speri.
In tren de nedescris, a fost urat tare, certuri , plin de mexicani romani, si conditii mizerabile, fiind obisnuit sa merg cu acceleratul, acum cu personalul, jur, credeam ca sunt la clasa a 5a, nu la clasa a 2a.
Cand am coborat din tren, am zis " Sper sa merite tabara, ca am mers cu asa un tren".
Eu eram asa cum imi aduc aminte. Omul cu 3 masti, si niciodata nu eram cu masca adevarata, dar am zis ca in tabara va fi adevarul, nu o sa existe minciuna, si cel care sunt cu adevarat o sa fiu. Uite ca eu ma asteptam sa fiu acea persoana trista, dar uite ca nu a fost asa. Regulile si modul de viata care a fost, m-a schimbat, si nici nu stiu daca stie blink cat de mult ii sunt dator ca de cand am ajuns in tabara, zambetul nu mi-a mai plecat de pe buze. In fine...
Prima seara am jucat un joc de cunoastere. Si eram curios, ca ne-a dat o bucatica de foaie si a zis sa o rupem in cate bucati vrem, si jur ca am vrut sa rup din foicica aia, pana as avea doar atomi in mana, dar ma uit la stefana (unul din trainnerii), si vad ca rupe foaia doar in 2, si am zis ca e ceva "putred" la mijloc, si asa am facut si eu, am rupt in 2 foita, dar mai tarziu mi-a parut rau, chiar foarte rau. Jocul era de cunoastere, si pentru fiecare bucatica de foaie trebuia sa zici ceva despre tine, pacat aveam de zis asa de multe, dar atunci imi era gandul in alta parte, pana cand am auzit o voce : "Pot sa zic ceva personal... Ieri m-am despartit de primul meu prieten...", am ridicat ochii din pamant si ma uit la ea, si incremenesc, cum de a avut curajul sa zica, si am zambit ironic, stiam ca trebuie sa o ajut cumva, ca prima dragoste, se sterge greu, macar cu o vorba cu un cuvant sau un sfat, dar am simtit dealungul zilelor ca avea nevoie de spatiu si nu m-am bagat....:P
Apoi ne-a explicat programul, regulilie, si ma gandeam ca o sa am mari probleme cu ora de trezire, cu no swearing policy, si cu mai multe, dar cu o sg eceptie ca m-am scapat cu o injuratura, a fost chiar super.
Dupa ce am terminat cu grupa, totul parca a disparut, si din nou m-am scapat in mintea mea, in visele mele, in gandurile mele, ajung in camera, si parca auzeam voci care vorbesc cu mine darnu reactionam, dar mi-am dat seama si mi-am pus masca happy si m-am infiltrat printre colegii de camera.
sâmbătă, 7 august 2010
Ea
si acolo ea statea, cu mainile la ochi, plangea
si eu priveam neputincios cum ii curge lacrima
si ii ziceam orice pentru un zambet dar nimic nu mergea
nici un zambet, nici o urma, unde-i fericirea
credeam ca-i fericita, ca spera, ca e bine
dar m-am inselat,si uita-te acum la mine
nu pot sa dorm, si de loc nu pot respira
as vrea sa o vad zambind,sa-i vad fericirea
urasc cand o vad asa, se destrama lumea mea
urasc ca lumea nu i-a oferit ceea ce merita
poate e si vina mea, poate e si vina ta
dar pentru o seara puteam sa o facem sa se simta
asa cum trebuie,asa cum e,asa....iubita
sa isi dea seama o data ce a fost, ce este
adica, centrul universului sau zana din poveste
joi, 5 august 2010
departe ce ceea ce trebuia sa fie
am mers pe jos si desculti
doar sa te fac s-asculti
dar tu si gandul tau erati in alta parte
mi-ai zambit si ai disparut in noapte
dar nu-i nimic, de loc nu m-am oprit
si ne-am intalnit si impreuna ne-am risipit
in lumina rasaritului etern si vesnic
lumina ce s-asterne peste intuneric
omorand singuratarea,tristetea si durerea
lundu-le locul bucuria,zambetul si fericirea
-cine esti, de unde ai venit
defapt nu-mi pasa, sunt fericit
zambetul pe buze parca mi l-ai lipit
si cateodat parca-s ametit
imi place cum razi, si cum zambesti
si ma doare inima, ca tu ma iubesti
imi pare rau ca sunt sculptat din piatra
si ca inimii mele nu i se arata
ca sa te lase in interiorul ei
imi pare rau, si stiu ca vrei
dar asta e,. usa aceea e incuiata
si cheia, cheia e distrusa toata
imi pare rau gingasa fata
dar nu se pot rezolva toate odata.....
duminică, 1 august 2010
The Selfish Man
I don't love you
I don't care for you
All I care for is myself
My very own Selfish
That is why I can't live without you
Cause you are a part of my Self
You always thought you were You
No Dear, you are not
Cause I see nothing of You inside you
I only see myself
My very own Self in You
The day I die...
You would die too.
Cause you are a part of my Self
A part of The Selfish Man
by Mriganka Chatterjee
Abonați-vă la:
Postări (Atom)