suflet pierdut

-Ridica-te !! scutura-te!! Doar asa vei putea gasi

Ce cauti de o viata, fiind inconjurat de prapastii

-Ce sa fac? nu stiu, nu te uiti la mine! Nu am stare

Nu am speranta, nu am nici caracterul tare!

Sunt un nimeni, un pustiu intunecat

In marginea globului aruncat, infometat

Ce sa zic, cata durere!! Nici nu m-ai crede

Cat ma zbat sa simt si eu iarba cea verde

Sa simt si eu briza calda, raza soarelui

Sa aud soapta vantului, sau spartul valului…

-Nu mai poti !! Ti-ai pierdut acest drept

Inceteaza sa umbli pe aici, facandu-ma s-astept

-Sa astepti? Pe cine? Doar nu pe mine ma astepti!

-Dar pe cine !! Pe acei oameni buni si drepti ?

-Dar de ce ma astepti pe mine, fa-ma sa inteleg!?

-Of suflet pierdut, intunecat, prost si bleg!!

Te astept pe tine sa iti revii din aceasta stare

O stare normala pentru orice om ce moare

E o stare pe care o ai si tu acum, aici

Dar as vrea sa incetezi sa speri, sa te-mpiedici…

-Eu totusi nu inteleg nimic, cum se poate

Ca eu acum sa fiu aici… dupa moarte?

Cum am murit? Cum am ajuns aici?

Hai te rog mult ingerule, imi explici?

Ridica-te omule, ca eu m-am saturat sa te-ascult

Si iti voi explica cum ai ajus sa fi doar un suflet pierdut