Fata din povesti

Acolo statea ea, in varful lumii
Aratandu-i lui, unui om de rand
Cu un glas suav si bland
Calea binelui si luminii

Vino la mine daca vei putea
Iti voi da ce imi ceri,ce-ti doresti
Arata-mi ca inca ma iubesti
Arata-mi din nou iubirea

Voi veni indata si cu trupul
Ca niciodata nu te-am lasat
Nu te-am parasit, nu te-am uitat
Ca merreu sunt langa tine cu gandul

Vino muritorule sa privesti
Minunata mea cetate
De pe dealul ce desparte
Realitatea de povesti

Uite acolo sus, e lumea mea
Unde e lumina, si cetatea
Unde nu-i foametea nici setea
Acolo vom gasi iubirea

Privind-o-n ochi incremeneste
Il lasa fara glas,fara nimic
Se simtea asa de mic
Mirat de cat de mult o iubeste

Si incearca el sa-si urce
Corpul,pe dealul minunat
Si de atunci n-a mai incetat
Pana nu a cazut, pe pamnt, rece!!!